În anul 1961, cercetătorul clujean N. Vlasa săpând cam la 20 de km de comuna Tărtăria, la o colină numită Turdaş, găseşte în stratul cel mai de jos al acesteia o groapă umplută cu cenuşă. Pe fundul ei au fost găsite statuetele unor idoli străvechi, o brăţară de scoici marine şi trei tăbliţe de lut, acoperite cu un scris pictografic, alături de corpul ars şi dezmembrat al unui om matur. Descifrarea tăbliţelor ne aduce în faţa unei scrieri pre-sumeriene şi a unei enigme "mortul copt". La vechii sumerieni, în cinstea marelui zeu Şaue, preotul principal, la împlinirea anilor de slujit era ars. Aruncând o privire rapidă pe harta României în zona Tărtăriei vom descoperi nume ciudate, fără nici un înteles pentru o persoană neiniţiată, vom găsi ţara zeului Şaue.
Domnul P.L. Tonciulescu în cartea "De la Tărtăria la ţara Luanei" publica la pagina 22 şi o hartă intitulată "Urmele zeului Şaue" din care citez localităţi şi râuri cu o rezonanţă care aminteşte de acest zeu străvechi. Local: satul Săuleşti pe valea Mureşului, la sud de Turdaş, lângă Tărtăria puţin mai la nord şi tot pe malul stâng al Mureşului, satul Şeusa, ceva şi mai la nord întâlnim Şeulia de Mureş, undeva mai sus de pârâul Şaulia, afluent al râului Luduş, la confluenţa celor de mai sus avem comuna Şeulia şi satul Şauliţa, în judetul Bihor, comuna Nojorid avem satul Şauaeu. Şi dacă continuăm călătoria pe harta României pe Someşul Mare, pe apele Zalăului găsim zeci de sătuleţe cu nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Şua, râul Şieu, com. Şiuet, Şieu-Magheruş, Christur-Şieu, Şieu Odorhei, până şi Şieu-Sfânt.
Zeul Şaue, identic cu zeul sumerian Usmu, un zeu pierdut în vidul istoriei poporului nostru. Vom fi în stare să-l repunem în ale lui drepturi istorice? Carpato-dunărenii sosiţi în două etape în Sumer, şi suprapunându-se populaţiei negroide locale îi vor numi pe aceştia "capete negre" (sag-gic). Populaţia locală negroidă o va adora pe zeiţa tămăduitoare Gula.
* P.L. Tonciulescu, "De la Tărtăria la Ţara Luanei", pag. 22, Ed. Miracol, Bucureşti, 1996.
De acum 7.000 de ani cam atâta ne-a rămas. Oare în străfundul acestor aşezări, dacă arheologii ar săpa, ar mai cauta, nu s-ar mai descoperi nimic? Oare singurele vestigii lăsate de strămoşii iubitori ai zeului Şaue să fie numai cele de la Tărtăria?
Zeul Şaue, identic cu zeul sumerian Usmu, un zeu pierdut în vidul istoriei poporului nostru. Vom fi în stare să-l repunem în ale lui drepturi istorice? Carpato-dunărenii sosiţi în două etape în Sumer, şi suprapunându-se populaţiei negroide locale îi vor numi pe aceştia "capete negre" (sag-gic). Populaţia locală negroidă o va adora pe zeiţa tămăduitoare Gula.
* P.L. Tonciulescu, "De la Tărtăria la Ţara Luanei", pag. 22, Ed. Miracol, Bucureşti, 1996.
De acum 7.000 de ani cam atâta ne-a rămas. Oare în străfundul acestor aşezări, dacă arheologii ar săpa, ar mai cauta, nu s-ar mai descoperi nimic? Oare singurele vestigii lăsate de strămoşii iubitori ai zeului Şaue să fie numai cele de la Tărtăria?
Negas reprezenta la vechii vedici (carpato-danubieni, pelsagi), spiritele rele, un fel de semi-yei, dragoni, el rămânând pastrat în cuvinte ca Nehoi, Negesina, etc., precum şi ca stindard de luptă la daci: capul de dragon. Descrierea acestui dragon corespunde cu şarpele dragon descoperit la Tonis, statuie de marmură, imagine tridimensională a enigmaticului semi-zeu, înaltă de 66 cm. În depozitul descoperit în urmă cu mai mult de 30 de ani, el Nagas se afla împreună cu ... Cavalerul Trac!
*M.I.N.A. Constanţa, inv.2003. Strămoşii Romanilor, Ion Miclea şi Radu Florescu, Ed. Meridiane, 1980, România.
Citind ”The living Goddesses”, a lui Marija Gimbutas, sunten surprinşi de ce aflăm; cercetătoarea Zsofia Torma (din Orăştie) în 1874 descoperă la Turdaş, lângă Cluj, în Transilvania (nord-vestul României) tăbliţe asemănătoare celor descoperite de clujeanul N. Vlasa pe care le-a prezentat la un congres internaţional, la Berlin, organizat de... Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei pelasgice. Dar cine a auzit de această Z. Torma până acum? De ce a trebuit să o găsim în cărţile istoricilor americani şi nu în cele româneşti? Cine ne blochează aceste informaţii preţioase pentru mai mult de 100 de ani şi cu ce scop?
De la aceiaşi americani aflăm că Miloje Vasic, 1908-1926, a dezgropat figurine şi vase cu inscripţii asemănătoare la Vinca, lângă Belgrad (zone care au aparţinut până târziu strămoşilor noştri, respectiv până în sec. VI d.H.). În opinia lui Vasic inscripţii asemănătoare se regăseau pe vase de lut din insula Lesbos.
În 1961-1963 Jovan Todorovic descoperea, tot lângă Belgrad, vase şi obiecte de cult cu sute de inscripţii aparţinând aceluiaşi culturi Vinca.
Strachina cu inscripţii de la Gradesniţa, Bulgaria de azi, scoate şi ea la iveală aceeaşi scriere pre-sumeriană.
Dar meritul decisiv îi revine lui Nicolae Vlasa care în anul 1963 îşi impune descoperirea scrisului pre-sumerian.
În sfârşit, tot de la M. Gimbutas aflăm despre “Madona de la Rast”, vestul României, Banat, 5.000 î.d.H., descoperită de prof. dr. Gh. Lazarovici, acoperită cu inscripţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu