4. Răpândirea pelasgilor, tracilor şi geto-dacilor

Herodot arăta că:

"După indieni, neamul tracilor este cel mai numeros dintre popoare"

    Să ne oprim puţin asupra acestui aspect: după localizarea lor geografică încep să se desprindă geto-dacii prin primul mileniul î.H. la nord de Istru (Dunăre), ilirii (zona Albaniei de astăzi), sciţii (Dobrogea), etc. Ne răspândim treptat atât în toata Europa, cât şi în toată Peninsula Balcanică, pe care o stăpânim pentru sute şi sute de ani. În zona Mării Egee, a insulelor ei, cum este Creta, cât şi a Asiei Minor (Turcia de astăzi), apar culturi ca cele mino-miceniene. Grecii, "prietenii noştri heleni" de mai târziu, cum le place să-şi spună, sosesc în Europa din zona estică a Mării Caspice în jurul anilor 1900-1600 î.H., fiind iniţial o populaţie tribală nomadă. Sosesc în grupuri mici, "înalţi, blonzi" cum îi descrie marele poet antic (orb!) Homer, urmaţi 300-400 de ani mai târziu de dorieni care-i subjugă pe primii, iar apoi triburile aeoliene şi ionice. Toţi aceştia îşi găsesc "casa ideală" la noi în Peninsula Balcanică, împingându-ne spre nord-vestul ei şi numindu-ne mai târziu macedoni, iliri, geţi, daci, sciţi, după locurile în care trăiam, în ciuda limbii comune vorbite. Odată pătrunşi în spaţiul Balcanic, invadatorii greci, aflaţi la începutul stadiului de civilizaţie, se impun cu duritate asupra populaţiei locale, distrug aşezările egeene, pentru ca mai târziu să absoarbă majoritatea culturii locale. Ei împrumută mult din cultura egeenilor, a mino-micenienilor şi a egiptenilor, întemeindu-şi o cultură proprie, cea grecească, care se va răspândi în Europa. Nu numai cultura au împrumutat-o, dar şi scrierea, alfabetul:  dacă "Linear Script A", incomplet descifrat, încă mai păstrează caracterul hieroglific, "Linear Script B" reprezintă un dialect arhaic grec, pentru ca 700 de ani mai târziu să găsim cea mai timpurie scriere clasică "grecească"!... Astăzi nici un grec nu ar recunoaşte meritul egiptenilor, cum de altfel alţi hoţi de mai târziu, rusii, cu ajutorul celor doi greci cu nume slave, Chiril şi Metodiu, vor transforma alfabetul elenic în chirilic, introdus mai apoi la toţi slavii...  

 Homer - poet și rapsod grec legendar. Tradiția spune că ar fi fost orb

        Apariţia romanilor a condus indirect la unificarea acestor pelasgi, traci, iliri, daci, geţi, tibali si odry care şi-au luat numele - spun unii - după numele Romei unificatoare. După cum se vede nimeni nu poate spune exact când şi cum ne-am căpătat numele de români. Marea majoritate a popoarelor barbare care ne atacă sau ne traversează sunt în număr mic, fiind respinse ori absorbite fără a lăsa influenţe deosebite până în secolul al VI-lea d.H. când sosesc slavii. Popor barbar, crud şi nemilos care după insuccesul de la nordul Dunării se aşează în sudul acesteia şi în felul acesta ne vor despărţi pentru totdeauna printr-un "coridor slav" de fraţii noştri de la sudul Dunării care se vor găsi ca într-un fel de sandwich între greci şi slavi. Mai existăm şi astăzi prin aceste locuri: istro-românii (foarte puţini la număr) prin aria iugoslavo-croată, megleno-românii sub bulgari, şi aromânii (încă în număr mare) sub greci. După încercări nereuşite de asimilare forţată, şi astăzi, după aproape 1500 de ani de ocupaţie, macedonenii nu şi-au schimbat nici limba, nici portul, iar limba sau "dialectul" cum îl numesc ei înşişi, nu-l pot înţelege nici grecii, nici bulgarii ori iugoslavii, ci numai noi, românii. De ce?... Aproape toţi avem prieteni ori cunoscuţi macedoneni şi dacă nu i-aţi întrebat, o puteţi face acum:  întrebaţi-i de "dialect" si veţi rămâne uimiţi de similaritatea lui cu limba română. Limba lor este cea mai veche şi mai bine păstrată, fiind de fapt limba pelasgică, tracică sau dacică, după cum vreţi să o numiţi şi care este şi... limba noastră. Şi dacă ne mai amintim că în urmă cu 2000 de ani Alexandru Macedon, fiul lui Philip, rege al Macedoniei, era respins la Jocurile Olimpice pe motiv că nu era grec şi că la vârsta de 7 ani parinţii i-au adus ca profesor pe Aristotel (care era grec după tată şi macedon după mamă) ca să-l înveţe limba civilizaţiei de atunci, elena, cum putem crede că Alexandru Macedon, căruia mai târziu i s-a schimbat numele în Alexandru cel Mare şi a fost înrolat în Pantheonul grec ca erou, a fost grec? Când el era de fapt pelasg de cea mai pură spiţă... 

                                                                        

                                                       Alexandru cel Mare (336 î.Hr.- 323 î.Hr.)

     Această părere asupra originii şi locului macedonenilor nu o împărtăşesc numai eu, ci şi alţii, cum ar fi Raymond Bonner, care în "The New York Times" din 14 mai 1995, publica un articol despre Macedonia, pământ care nu poate avea un nume ("The Land that Can't Be Named"), acesta fiind adjudecat de către bulgari, greci şi sârbi. Bonner spunea despre Alexandru Macedon că orice ar fi fost, numai grec nu.

           Paradoxal, singurii care nu s-au implicat în adjudecarea Macedoniei au fost "fraţii" lor din nord, adică noi românii, care, în plus, aproape întotdeauna i-am neglijat şi abandonat. Şi totuşi, în 1995, o delegaţie română care a vizitat Albania a decis de comun acord cu guvernul albanez să deschidă pentru populaţia macedoneană locală biserici române şi şcoli cu predare în limba română. 
        Să nu uităm că în Grecia în perioada antebelică, în Macedonia, existau biserici şi şcoli româneşti care mai târziu au fost arse şi distruse iar populaţia locală (aromânii-cum se numesc ei înşiăi) a fost persecutată, chinuită, chiar omorâtă, unii reuşind să scape fugind în România, alţii chiar în America, unde-şi povestesc şi astăzi necazurile trecutului.

         Să fim noi oare, descendenţii direcţi ai poporului pelasgic, trac, un popor blestemat?... Şi astăzi ucrainenii şi rusii vor să ne facă să uităm cine suntem, acolo la noi acasă, în Bucovina, Tara Herţei, Basarabia şi Buceag, unde populaţiei române i se spune că nu sunt "români", ci o naţie slavă, vorbind o limbă slavă, moldovenească!... Când oare ne vom dezdoi genunchii şi vom sta în picioare, drepţi, noi românii din România, Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţei, Banatul Sârbesc, Buceag, Cadrilater, din Pocuţia şi Ungaria, din toată Macedonia, pentru a ne proteja drepturile!?... Numai Dumnezeu ştie. 

Ţinutul Herţei 

         Să vedem cum arată limba macedoneană în comparaţie cu limba română. Pentru aceasta am ales un cântec vechi aromân, compus cu mult înainte ca Bolintineanu să publice "Muma lui Stefan Cel Mare":

          Dialect Aromân-Macedonean                       Traducere în Româneşte

          Cari-n'i baţi, noaptea                                      Cine-mi bate noaptea
       La firida mea, moi?                                        La fereastra mea, măi?
       Io hiua, msata Mărioară                                 Eu sunt, frumoasa Mărioară

          La firida mea, moi?                                        La fereastra mea, măi?
       Nu-n'i ti-aspirea, moi                                      Nu te speria, măi.
       ...................................                                      .......................................
      Scoal aprind'i lampa                                       Scoal' de-aprinde lampa
      S-ţi vedua faţa ta,                                            Să-ţi văd faţa ta
      Faţa ta tea alb-aroşi                                        Faţa ta cea albă rosie

      Ca trandafila.                                                   Ca de trandafir.