După ce v-am purtat cu imaginaţia peste EUROPA PREISTORICĂ, povestindu-vă despre strămoşii noştri îndepărtati, pelasgii (traci, geţi, sciţi, daci-numiţi astfel, nu după limba vorbită, care era aceeaşi-pelasgică sau incorect numită latina barbara, ci după localizarea lor geografică, cum şi azi, noi românii, mai suntem numiţi: moldoveni, regăţeni, vlahi, bănăţeni, dobrogeni ori macedoneni), voi începe să vi-i descriu pe unii dintre aceia care au avut atunci un impact în viitorul nostru de azi: voi începe cu BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, care s-a născut cam pe la începutul secolului I î.H., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prăbuşirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci când lumea antică era dominata de Imperiul Roman. Burebista îşi propune şi realizează reunificarea populaţiei tracice, în care rolul limbii şi religiei comune păgâne au constituit un mijloc puternic de neîntreruptă legătură a unităţii şi frăţiei între toate pâlcurile neamului nostru, fărâmiţat până la EL; Burebista a unit neamurile într-o împărăţie respectată aici în CENTRUL şi RĂSĂRITUL EUROPEI, întinzându-şi hotarele de la pădurea Hercinica (Moravia de azi) până la Bug şi din Carpaţii Nordici până la sud de Balcic (Dionysopolis).
Numele adevărat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenţa, puterea şi vitejia lui în luptă avea să-i aducă meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-era-care-este-nu) înseamna "Nemaipomenitul", "Cum nu a mai fost şi nu mai este".
Burebista - Regele regilor traci
Monede din vremea lui, descoperite în Transilvania, ni-l înfăţişează pe acest rege al regilor cu două capete, simbolizând trecutul şi prezentul. Inscripţiile de pe monede sunt în limba tracică "latina vulgară", SARMIS VASIL, Cel Mai Mare Rege.
Numele soţiei lui, ZINA, împărăteasă şi mare preoteasă a tracilor, s-a găsit tot pe două monede din Transilvania.
Alt nume al lui, cu înţelesul de stăpân absolut al tracilor "PAVEL-TER".
Sfătuitorul lui, Marele Preot Deceneu, i-a instruit pe traci să traiască potrivit cu legile Naturii cunoscute până azi ca "Legile Belagines". Se pare că în timpul lui Burebista, s-a decis ca anul I să fie anul când s-au născut cei doi Zalmolxis, 713 î.H., iar anul reformelor politice-religioase 666 apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca "SSS" (6,6,6) sau "CCC" (C-grecesc) ori "VIVIVI" (6-latin).
Şi nu pot să nu amintesc şi rugăciunea unei femei gete, Zalmolxiene, găsită pe o placă de marmoră la Tomis, conţinând şi un... ACROSTIH... dovedind încă o dată marele rafinament atins de geto-daci (după A. Bucurescu).
AYRELIA | STRĂLUCITOARE BENERIA | CURATA SYM FORO | MĂREAŢA DOAMNĂ SYN DIO | SUNT CREDINCIOASA SYN ZE ŞASE TRI | SUNT CU TREI DE SASE KAI TETHI GATRI | DAR ATÂT TE ROG AYRIS NONAM | CÂNDVA SĂ MĂ AJUŢI NIASCHARIAN | SĂ RENASC
Dar citind doar primele litere apare "ABT SSS KAN": "Cu 666, de ani" acesta fiind semnul la care se închinau cei întorşi la adevărata religie, semn ce se purta pe mâna dreaptă sau pe frunte.
Resedinţa initială a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizată pe undeva pe la Costeşti (dealurile Orăstiei). Principalul ajutor al regelui trac de atunci era DECENEU, marele preot care, după ce a fost pentru o perioadă de timp în Egipt, iniţiindu-i pe preoţii egipteni în tainele sacerdotale pelasgice, revine în Geţia (Goţia-după povestirea istoricului ostrogot Iordanes), devenind şeful suprem al spiritualităţii tracice, reuşind împreună cu Burebista să-i unească pe traci atât militar, cât si spiritual. Burebista îşi îndeamnă supusii la "abstinenţă, sobrietate şi ascultare de porunci", noul mod de viaţă fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit de Straborn "Muntele Sfânt", legendarul KAGAION care, după Adrian Bucurescu din "Dacia Secretă", ar fi undeva în Munţii Bucegi, lângă "Sfinxul Românesc", deoarece KOG-A-ION însemnă şi "Capul Magnificului". Cu toate astea, azi, mulţi arheologi localizează legendarul Kagaion undeva pe Dealul Gradiştei (1200m altitudine) în Masivul Sureanu, la Sarmisegetusa Regia (Gradiştea Muscelului) aflându-se şi unul din sanctuarele patrulatere. Să fie oare acesta locaşul unde preoţii lui Zamolxis, Zeul sub-pământean, ofereau credincioşilor acea nemurire completă, atât a sufletului, cât şi a trupului, unde ucenicii ("recruţii") cântau: "Sfânt e Domnul Nopţii"?
La sudul Dunării, proconsulul provinciei Macedonia, generalul Varro Lucullus, în cadrul celui de-al doilea "Război Mithridatic" (74-72 î.H.), ocupă oraşele greceşti vest-pontice, de la Apollonia până la Delta Dunării, încheind un tratat între romani şi alte cetăti vecine, cu avantaje şi obligaţii pentru ambele părţi. Această tutelă mascată îi nemulţumeste pe locuitorii oraşelor greceşti, care trimit o solie la Burebista să-i ajute. Oastea proconsulului Macedoniei, a generalului Antonius Hybrida este învinsă lângă Histria; Burebista supune pe cale pasnică oraşele: Tomis (Constanţa de azi), Calatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic) şi Apollonia. Pe calea războiului sunt integrate cetăţile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei, ocupat azi de ruşi, sub numele de Orlovka), Tyras (Tiraspolul de azi, ocupat tot de ruşi, unde Ilie Ilaşcu, un adevărat erou naţional, este ţinut prizonier!), Odessas (Odesa, azi oraş ucrainean ce are în centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul... "Moldoveanca"!).
Burebista îşi începe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activităţi administrative cum ar fi: recrutarea de oameni însarcinaţi cu administrarea agriculturii, strângerea dărilor, supravegherea muncilor obşteşti obligatorii, facând posibilă realizarea sistemului de fortificaţii în Dacia (nucleul din Munţii Sureanu întins pe o suprafaţă de 200 km). Incinta militară din centrul religios are o suprafaţă de 3 ha, cu ziduri de piatră ecarisată (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmisegetusa dacică un unicat în Europa. Zidul Dacic (Murus Dacicus) este format din cetăţi construite din blocuri de calcar. A construit şi cetăţi de piatră nefasonate, legate cu lut, ca cele de la Piatra Neamţ (Piscul Bâtca Doamnei şi Colina Cozla), Cetăţeni (Jud. Arges), Covasna-Valea Zânelor sau Sighisoara. Armata lui număra, la vreme de război, mai mult de 200.000 de oameni, făcându-l de temut. Burebista ducea şi o politică externă activă, intervenind chiar şi în cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv Cezar şi Pompei) în anul 48 î.H. În legatură cu aceasta, o inscripţie recent descoperită la Balcic (anticul Dyonisopolis) citează numele lui Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei alianţe. Vor mai trece cam 3-4 ani până când Cezar, după ce-l va învinge decisiv pe Pompei lângă Farsalla, pentru a se răzbuna pe fostul aliat al inamicului său, să trimită numeroase legiuni cu "misiuni de pedepsire" către graniţele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp înainte de a începe lupta decisivă cu regele trac, pe 15 martie 44 î.H., Cezar a fost asasinat în Senat de noii săi adversari politici secreţi şi la scurt timp şi Burebista va muri în circumstante asemănătoare. Doi dintre cei mai străluciti militari ai lumii antice au dispărut, aproape simultan, istoria conferindu-le astfel destine similare.
Marele preot DECENEU a fost ulterior numit succesor al regelui defunct. Azi e dificil să apreciem în întregime cunoştinţele sale ştiinţifice, extrem de vaste. Numeroase inscripţii în piatră sugerează noţiuni de matematică, cum ar fi: triunghiul lui Pitagora, asa-numitul "număr perfect" 6 sau "numărul cosmic" 36; informaţii de astronomie despre "pentagonul planetar" (acesta fiind: Saturn, Jupiter, Marte, Venus si Mercur); poziţia Soarelui la echinoxii si solstiţii; poziţia Lunii la cele patru faze ale sale şi calendarul dacic (unde un an de 360 de zile alterna cu unul de 365 de zile). Ultimul este confirmat de scena pictată pe o cupă de fructe descoperită la Bâtca Doamnei, ca şi pe o lampă de lut ars găsită pe lângă Barboşi-Galati. O tabletă descoperită la Dumbrava (judeţul Iaşi) confirmă înţelegerea de către Marele Preot a celor 4 anotimpuri şi 12 semne zodiacale într-o manieră ce aminteşte de zodiacele vechi chinezeşti sau mayase.
În contextul celor prezentate, cum putem crede că o aşa societate evoluată şi puternică şi-ar fi putut uita limba naţională, costumele tradiţionale şi obiceiurile adânc înrădăcinate în mai puţin de două secole de asuprire romană, aşa cum unii "istorici" (sunt ei oare ai noştri?) caută să ne înveţe?! Cum este posibil ca, în timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit şi ocupat de nesătulul Imperiu Roman, constând aproape numai din trupe de mercenari analfabeţi care de-abia puteau lega două vorbe în latină, aceştia să ne înveţe pe noi o limbă pe care ei înşişi nu o vorbeau cum trebuie? Oricum, se argumentează că ei ne-au învăţat latina, şi mai mult, ne-au făcut să ne uităm dialectul nostru matern până la limita la care doar vreo 7-8 cuvinte au mai rămas în limba noastră română contemporană!
Tracii ar fi putut fi, în ceea ce ne priveşte, oameni inteligenţi, dar, vă rog, lasaţi-o baltă, domnilor "istorici", pentru că este absurd să gândim că strămoşii noştri, trăind liberi şi fericiţi pe restul de 86% din teritoriile trace, să înceapă subit un maraton prin văi şi defilee, păduri şi mlaştini către teritoriile (mult mai mici) dominate de opresori, hotărâţi să învete o limbă mai la modă! Însăşi gândul este absurd. Colegii dumneavoastră de peste Prut (nu mai putin "lingvişti şi istorici de renume mondial" decât domniile voastre) propovăduiesc fără încetare majorităţii române din Basarabia despre limba "lor" ca fiind numită "moldovenească", cu rădăcini slave "clare" sau despre propria "lor" istorie ca fiind aşa de diferită de a noastră?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu