9. Cel mai mare imperiu Dacic

ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, CÂND TOATE POPOARELE MODERNE ÎŞI CAUTĂ CU STRĂŞNICIE "ACTE DE IDENTITATE ISTORICĂ", AR FI O CRIMĂ DIN PARTEA NOASTRĂ, A ROMÂNILOR, SĂ FIM NEPĂSĂTORI LA CEEA CE NE APARŢINE.

Dacă am auzit de Burebista, Deceneu şi Decebal ca despre cei ce au contribuit la formarea şi menţinerea regatului dac, iar despre Traian ca cel care a căutat să distrugă civilizaţia dacă cucerind 14% din teritoriile ei, furându-le tezaurul şi transportându-l la Roma unde a fost topit (parte din monedele turnate din el fiind date cadou celor ce au luat parte la jefuirea, asa-zisa "cucerire" a Daciei), să vedem ce s-a mai întâmplat cu marele neam al tracilor (pelasgilor).

În jurul anului 300 d.H., marele neam al tracilor având nucleul dacic ca element conducător, ajunge din nou în fruntea tuturor neamurilor europene şi... ale lumii. Împăratul Galenius cel Bătrân, fiul Romulei (femeie dacă din cetatea Recidava), pe numele lui adevărat Văcarul Armentarius, după ce primeşte de la Senatul roman titlul de împărat roman, se declară duşmanul numelui de roman considerându-l impropriu si schimbând numele din Imperiul Roman în acela de Imperiu Dacic (Fontes II, 6-7). Majoritatea populaţiei acestui imperiu fiind formată din daci-traci, cum de altfel si armata.

           

                                                    Galerius cel bătrân

 Limba dacică este cunoscută în istorie sub numele de "latina vulgară", fiind de fapt limba Imperiului. Scriitorul roman Lactantius în "Romanos Dominarentur" (Fontes II, 6-7) se plânge că dacii nord-dunăreni au ajuns stăpânii romanilor, iar toată suita lui Galerius cel Bătrân provenea din dacii de la nordul Dunării.

Astfel că DIN CUCERIŢI, DACII AU DEVENIT CUCERITORI, SCHIMBÂND NUMELE IMPERIULUI ROMAN ÎN IMPERIUL DACIC, aceasta fiind concluzia celui mai mare duşman al dacilor de atunci, Lactantius în 325 d.H.

Galerius cel Tânăr, fiu al sorei lui Galenius cel Bătrân, a fost numit înainte de a ajunge împărat, cu numele dacic cel adevărat, Dara (Petru Maior, "Istoria", pagina 294). Aceşti doi mari conducători ai Imperiului Dacic, ridică la Salonic un Arc de Triumf în cinstea apogeului ascensiunii dacice.

Tot nouă, dacilor, ne datorează creştinii libertatea cultului lor. Galerius cel Tânăr, împăratul Daciei în anul 311 d.H., eliberează o lege de toleranţă prin care se acorda credinciosilor creştini libertatea cultului, cu condiţia să se roage lui Dumnezeu pentru el şi pentru stat ("Istoria Bisericilor Universale", I, 79). După profesorul D. Balaşa, în timpul celor doi împaraţi Galerius, statul imperial al Daciei se reorganizează în provincii conduse de un voievod ("voievod" fiind un cuvânt dac cu sens de luptător, războinic, el corespunzând cuvântului slav "cneaz"). El s-a păstrat de-a lungul secolelor nu numai în istoria noastră, dar şi prin locurile unde am fost şi mai suntem... ca de exemplu, ţinutul Voievodinei din Yugoslavia.

Tot D. Balasa, în "De la regina Hestia la împăraţii Daciei" menţionează că între daco-romani, cel dintâi voievod, necunoscut până în prezent, a fost Vlahernus (nume provenind de la cuvântul Vlah, cum de altfel încă îi numesc pe macedoneni, grecii...)

Ca şi cum doi împăraţi daci în fruntea Imperiului nu ar fi fost de ajuns, lui Galenius cel Tânăr îi urmează la conducerea Imperiului Dac, un altul născut la Nis... Constantin Cel Mare, cel ce ridica Arcul de Triumf de la Roma, pe care apar o parte din figurile comandanţilor daci. Tot el reconstruieşte podul de piatră de peste Dunare (CONSTRUIT DE STRĂBUNUL SĂU BUREBISTA ŞI NU DE... TRAIAN), adăugându-i un castru cu patru turnuri şi un edificiu cu numeroase încăperi.

Constantin cel Mare

Arcul de triumf de la Roma 

De ce oare cineva ar fi avut interesul să cheltuiască sume mari de bani, atunci în antichitate, ca să reconstruiască un pod acolo, departe peste Dunăre, când "ROMANII SE RETRĂSESERA DEJA... IAR LOCURILE ERAU PUSTII..." cum le place unor istorici vecini să susţină?...